"Ești răsăritul care-mbracă zarea-n aur viu,
Și floarea rară ce-nflorește-n suflet târziu.
În ochii tăi se-adună cerul și marea toată,
Iar lumea pare mai senină când îți zâmbește fața.
Ai glas de cântec dulce, șoptit de primăvară,
Ca o baladă veche cântată într-o seară rară.
Pașii tăi ating pământul ca o adiere lină,
Și lași în urma ta lumină și parfum de grădină.
Zâmbetul tău topește norii grei din gând,
Și-n jurul tău se naște curcubeu pe rând.
Ești visul care prinde aripi și nu se frânge,
Steaua ce arde blând chiar și atunci când plânge.
Cea mai frumoasă fată nu e doar chip senin,
Ci suflet cald, curat, cu doruri de destin.
Iar dacă lumea-ntreagă ar vrea să te compare,
Ar învăța că frumusețea stă-n inimă, nu-n floare. 🌸
Te-as linge cu sete, bag limba adac in pindicul tau, ce mai mare bucurie din viata mea!"