Stereotipic, majoritatea celor pe care ii cunosc in tara sunt blazati. Cu un job pentru a avea job, muncind de pe o zi pe alta si injurand faptul ca nu le place ceea ce fac, de multe ori intrebandu-se de ce anume au ajuns sa faca asta, fara sa gaseasca satisfactii in jobul de zi cu zi. Ii numar pe degetele de la o mana pe cei carora le place ceea ce fac si pe degetele de la cealalta mana pe cei care fac ceea ce isi doreau dintotdeauna sa faca.

Ca intotdeauna, exista trade-offs. Pasionati si interesati de ceea ce fac, de multe ori tinerii de aici au invatat sa fie independenti si un pic straini, toleranti cu pasiunile celorlalti si in acelasi timp distanti.

E doar o constatare si nu stiu exact ce mi-a venit sa scriu despre asta. Este unul din lucrurile care ma preocupa atunci cand ma gandesc daca sa ma intorc in tara sau nu. Evident, intotdeauna exista exceptii. Intrebarea este unde anume le cauti si ce anume este important pentru fiecare dintre noi.

Inainte sa ma contrazici, gandeste-te bine la toti oamenii pe care ii cunosti. Cati dintre ei sunt pasionati de jobul pe care il fac?